RĂZBÍCI¹, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici. Vezi definitia »

ÎNHĂMÁCI, înhămaci, s. m. (Înv.) Țăran care era obligat să facă corvoadă cu caii proprii. – Din înhăma + suf. -aci. Vezi definitia »

ZGÂRFÁCI, zgârface, s. n. (Reg.) Căuș mare de lemn (folosit la stână în loc de strachină). Vezi definitia »

cováci (cováci), s. m. – Fierar. – Var. (Mold.) coval(iu), covar. Sl. (bg., sb.) kovačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76), cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi, Dict., 122). Var., din rut. kovalĭ, și covar, cu schimbare de suf. – Der. covăcie, s. f. (fierărie); covăcesc, adj. (de fierar). Cf. încovoia. Vezi definitia »

terhéci s.m. (reg.) 1. armăsar bătrân. 2. vițel cu capul mare. Vezi definitia »