cováci (cováci), s. m. – Fierar. – Var. (Mold.) coval(iu), covar. Sl. (bg., sb.) kovačĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 295; Cihac, II, 78; Meyer 203; Conev 76), cf. alb. kovač, mag. covacs (Gáldi, Dict., 122). Var., din rut. kovalĭ, și covar, cu schimbare de suf. – Der. covăcie, s. f. (fierărie); covăcesc, adj. (de fierar). Cf. încovoia. Vezi definitia »

intimifâstâci, intimifâstâcesc v. r. (glum.) a se intimida, a se zăpăci, a se fâstâci. Vezi definitia »

cîscîci (-iuri), s. n. – Piedică la moara de vînt. Tc. kiskaç „scăunel.” Vezi definitia »

PECI s. n. v. peciu. Vezi definitia »

coșaci s.m. pl. (reg.) plantă ierboasă, păroasă, cu flori albăstrii. Vezi definitia »