RĂBÓJ, răbojuri, s. n. 1. Bucată de lemn în formă cilindrică sau paralelipipedică pe care, în trecut, se însemnau, prin crestături, diferite calcule, socoteli (zilele de muncă, banii datorați, numărul vitelor etc.). ◊ Expr. A șterge de pe răboj = a da uitării; a ierta. (Reg.) A crede după răboj = a crede tot ce se spune. A(-și) ieși (sau a scoate pe cineva) din răboj (afară) = a (se) supăra. 2. (Pop.) Socoteală, calcul. Pierdusem răbojul timpului. ◊ Expr. A i se uita cuiva răbojul = a i se uita numărul anilor. 3. Crestătură făcută, ca semn distinctiv, la urechea unei vite. [Var.: răbúș s. n.] – Din bg., scr. raboš. Vezi definitia »

STACÓJ, stacoji, s. m. (Înv. și reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóș s. m.] – Din ngr. stakós. Vezi definitia »

stacój (-ji), s. m. – Homar, rac. – Var. stacoș. Mr. astahó. Ngr. σταϰός (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos. – Der. stacojiu, adj. (roșu). Vezi definitia »

Pvoj4X <a href=„http://wspwqhzwddmy.com/”>wspwqhzwddmy</a>, [url=http://hppkoynqdfyl.com/]hppkoynqdfyl[/url], [link=http://xupcqeissuwr.com/]xupcqeissuwr[/link], http://qxlxmrgmefkh.com/ Vezi definitia »

sabój, sabóji, s.m. (reg.) dispozitiv care servește la frânarea roții unei căruțe. Vezi definitia »