RADIOAUTOGRAFÍE s. f. 1. metodă roentgenologică de verificare a prezenței substanțelor radioactive în glandele hormonale. 2. imagine obținută pe un film radiografic după injectarea și localizarea într-un organ a unui izotrop radioactiv. (< engl. radioautography) Vezi definitia »

IRIDOSCOPÍE, iridoscopii, s. f. Examinare a irisului cu ajutorul iridoscopului. – Din fr. iridoscopie. Vezi definitia »

PUBLICÁȚIE, publicații, s. f. Faptul de a publica; (concr.) ceea ce se tipărește, se afișează; (în special) tipăritură cu apariție periodică. – Din fr. publication, lat. publicatio. Vezi definitia »

ORTORADIOSCOPÍE s.f. Metodă radioscopică de obținere a contururilor unui obiect la dimensiunile sale reale. [Gen. -iei. / < fr. orthoradioscopie]. Vezi definitia »

KENOGLOSÍE s.f. (Med.) Stare patologică caracterizată prin redarea de cuvinte fără nici un proces de gândire. [g.-d. art. kenoglosíei] (din keno- = gol + -glosie = vorbire; cf. fr. kénoglossie) Vezi definitia »