CENOBÍT s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita]. Vezi definitia »

SEPIOLÍT s. n. rocă vulcanică sticloasă și poroasă care plutește pe apă, prin degajarea de gaze în timpul răcirii lavei; spumă-de-mare. (< fr. sépiolite, germ. Sepiolith) Vezi definitia »

DECÚBIT s. n. poziție orizontală relaxantă a corpului. (< fr. décubitus, lat. decubitus) Vezi definitia »

plătit Vezi definitia »

PÂCLIȘÍT, -Ă, pâclișiți, -te, adj. (Reg.) Morocănos. – Cf. pâclă. Vezi definitia »