FERÚLĂ s. f. 1. (ant.) baston, simbolul demnității sacerdotale. ◊ (mit.) tirs (1.) 2. cârjă episcopală medievală. (< lat. ferula) Vezi definitia »

MENISCÍTĂ s.f. (Med.) Stare patologică, având drept cauză o inflamație a meniscurilor (2) [în DN]. [< fr. méniscite]. Vezi definitia »

FILOMORFÓZĂ s. f. metamorfozare a unor organe ale unei plane în frunze. (< fr. phyllomorphose) Vezi definitia »

EPIGENÉZĂ s. f. 1. Concepție biologică după care embrionul se formează treptat, prin diferențieri succesive de părți noi, pe baza informației genetice. 2. Proces de depunere a unor minerale după formarea rocilor în care se găsesc. – Din fr. épigénèse. Vezi definitia »

ARGINÁZĂ s.f. Enzimă solubilă care se găsește în cantitate mare în ficatul mamiferelor. [< fr. arginase]. Vezi definitia »