Definita cuvantului scoțător
scoțătór, scoțătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; despre substanțe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpirație (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. și s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. și f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o mașină) în cursul unui proces de fabricație.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scoțător
PRESORECEPTÓR s.m. (Anat.) Terminație nervoasă situată în pereții sinusului carotidian, sensibilă la presiunea sângelui; baroreceptor. [< fr. presso-récepteur, cf. lat. pressio – apăsare, receptor – care primește]. Vezi definitia »
FIÓR, fiori, s. m. Senzație (ușoară) de frig (însoțită de tremur); p. ext. emoție vie pricinuită de un sentiment puternic (mai ales de frică); zguduire nervoasă. [Pr.: fî-or. – Pl. și: fioruri] – Lat. febris. Vezi definitia »
ANIMATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care animă, înveselește; înviorător, însuflețitor. [Cf. fr. animateur, lat. animator]. Vezi definitia »
AUTOTRANSFORMATÓR s.n. Transformator electric cu o singură înfășurare și cu trei borne, dintre care două extreme pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasă. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur]. Vezi definitia »
OPTOIZOLATÓR, optoizolatoare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. [Pr.: -to-i-] – Din opto[cuplor] + izolator. Vezi definitia »