pisc (píscuri), s. n. – 1. Cioc de păsări. – 2. Vîrf ascuțit de munte. – 3. Proră. – 4. Partea de dinainte a căruței. Sl. piskŭ, care apare numai cu sensul de fluier, dar care ar trebui să însemne și „pisc”, ca slov. pisk, ceh., pol. pisk (Cihac, II, 557; Tiktin). E dubletul lui plisc, s. n. (cioc), cu l expresiv; atît acest tratament cît și înrudirea evidentă cu piț(igoi) arată că în rom. cuvîntul a fost tratat drept expresiv, ca și cioc. Din același etimon provine și piscoaie (var. piscoace, piscoci), s. f. (fluier de trestie), cf. pițigoaie; piscoi (var. piscoaie), s. n. (deschizătură prin care curge măcinișul); piscui, vb. (Trans., Mold., a piui), din sl. piskati. Vezi definitia »

plutășésc, -eáscă, adj. (reg.) de plutaș, care aparține plutașului. Vezi definitia »

BURLÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat, grotesc, caraghios, (adesea) vulgar. II. s. n. gen de comic, contrastul dintre demnitatea personajului și limbajul lui grosolan, din amestecul situațiilor serioase cu cele absurde. II. s. f. piesă instrumentală sau orchestrală cu caracter comic. (< fr. burlesque, it. burlesco) Vezi definitia »

DISC s.n. 1. Obiect rotund și plat care se folosește în proba atletică de aruncare la distanță. ♦ Obiect rotund și plat. ♦ Placă de patefon. 2. Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 3. Organ sau structură anatomică circulară, plată. ◊ Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, având forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminală la compozee. [Cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos]. Vezi definitia »

RISC, riscuri, s.n. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil.- Din fr. risqe. Vezi definitia »