îndeléte adv. – 1. Alene, cu încetul, fără grabă. – 2. La îndemînă, comod. – 3. (Înv.) Timp potrivit, moment oportun. Sl. lĕto „timp”, cf. leat, cu pref. înde- (Pușcariu, Dacor., I, 232-4; DAR). Mai puțin probabilă este der. din alb. letë „ușor” (Weigand, BA, III, 218). Este de asemenea posibil să aibă în vedere o compunere a lui lĕto cu de-, și ca adăugarea tîrzie a lui în-, căci circulă încă der. deletnic, adj. (pregătit; iscusit), cu var. mai rară îndeletnic; cf. (în)deletnici, vb. (a se ocupa, a-și trece vremea; a se dedica). Vezi definitia »

a fute (pe cineva) la cap / la icre expr. (obs.) a tracasa, a pisălogi, a cicăli, a bate la cap; a irita, a exaspera. Vezi definitia »

VORACITÁTE s.f. Lăcomie mare la mâncare. ♦ (Fig.) Cupiditate, lăcomie. [Cf. fr. voracité, lat. voracitas]. Vezi definitia »

OMENÉȘTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc; cât poate un om. 2. În condiții omenești, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. – Om + suf. -ește. Vezi definitia »

ogorấște, ogorấști, s.f. (reg.) 1. teren cultivat sau cultivabil. 2. prima arătură. Vezi definitia »