Definita cuvantului obiecta
OBIECTÁ vb. I. tr. A ridica o obiecție; a spune ceva contrar; a contesta. [Pron. o-biec-. / < lat. obiectare, cf. fr. objecter].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obiecta
DIS-DE-DIMINEATA Vezi definitia »
îmbutá vb. I refl. (reg.) a face în butul (ciuda) cuiva. Vezi definitia »
FALIMENTÁ vb. tr. 1. a da faliment. 2. a face pe cineva să dea faliment. (< faliment) Vezi definitia »
BALÁTA s. f. gumă dintr-un arbore din America tropicală, la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie. (< fr., sp. balata) Vezi definitia »
mata o suge Vezi definitia »