Definita cuvantului cabul
cabúl s. m. – Acord, consimțămînt (numai în expresia a face cabul). – Mr. căbulă „acord”, cabul „iertat”. Tc. kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι, alb. kabul. – Der. cabulă, s. f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi fac să cîștige și să piardă); cabulipsi, vb. (a consimți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cabul
cuvantul conex Vezi definitia »
PANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de țesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus) Vezi definitia »
Stan-Pățitul expr. persoană care a trecut prin multe întâmplări neplăcute, trăgând învățăminte din acestea. Vezi definitia »
cuvintul baiat vine dela limba Slava shi inseamna luptator. In limba Engleza a devenit: boy, care vine dela lupta, luptator. Dela Manole Vezi definitia »
CREPÚSCUL s. n. 1. lumină difuză care se răspândește după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui. 2. (fig.) declin, decădere, sfârșit. (< fr. crépuscule, lat. crepusculum) Vezi definitia »