EXOGÉN, -Ă adj. Format, dezvoltat la exterior. ♦ (Despre factori geologici) Care acționează la suprafața scoarței terestre și a căror sursă de energie este extraterestră. [< fr. exogène, cf. gr. exo – în afară, gennan – a produce]. Vezi definitia »

polen s. n. sg. (er., eufem.) spermă. Vezi definitia »

COMATOGÉN, -Ă, comatogeni, -e, adj. (Med.) Care produce comă¹. Factor comatogen. – Din fr. comatogène. Vezi definitia »

Pobreájen, s. m. – Schimbarea la față. – Var. (Pre)obrajenie, Pobr(e)ajen(i), Probajin(i), Bobreajen(i). Sl. Prĕobraženije, din prĕobraziti, de unde preobrăzi, vb. (a metamorfoza, a transforma), sec. XVII, înv. Vezi definitia »

EPIFENOMÉN s. n. 1. (fil.) fenomen secundar a cărui prezență sau lipsă nu alterează producerea fenomenului esențial. 2. simptom accesoriu în cursul unei boli, fără legătură directă cu aceasta. (< fr. épiphénomène) Vezi definitia »