DISPERSÍV, -Ă adj. 1. care permite dispersia. 2. (despre un mediu transparent) al cărui indice de refracție este dependent de lungimea de undă care îl străbate. (< fr. dispersif) Vezi definitia »

FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif. Vezi definitia »

DELIBERATÍV, -Ă adj. 1. care deliberează. ♦ vot ~ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. 2. despre forme verbale, (construcții) care exprimă indecizia subiectului. (< fr. délibératif, lat. deliberativus) Vezi definitia »

DEFINITÍV, -Ă adj. Care nu se mai poate modifica; absolut, categoric, irevocabil. ◊ Profesor (sau învățător) definitiv = Profesor sau învățător care, după îndeplinirea unor anumite condiții, obține unele drepturi asupra catedrei pe care o ocupă; în definitiv = în sfârșit, la urma urmelor. [Cf. fr. définitif, it. definitivo, lat. definitivus]. Vezi definitia »

DEPRECIATÍV, -Ă adj. Care arată lipsă de considerație, care are o notă de batjocură. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. dépréciatif]. Vezi definitia »