Definita cuvantului ocel
OCÉL s.m. (Zool.) Ochi simplu, pe care îl au anumite artropode. [< fr. ocelle, lat. ocellus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ocel
CRÍGHEL, crighele, s. n. (Germanism) Halbă. – Din germ. Krügel. Vezi definitia »
CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat. – Cumnat + suf. -el. Vezi definitia »
MISPICHÉL s. n. sulfoarseniură naturală de fier. (< fr. mispickel) Vezi definitia »
SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi. Vezi definitia »
nuthóbel s.n. (reg.) rindea de făcut nuturi (piese de îmbinat); nut. Vezi definitia »