TIJÉTĂ s.f. Element arhitectonic corintian, alcătuind partea din capul coloanei ornate cu frunze, din care pornesc volutele. [< fr. tigette]. Vezi definitia »

AUTOTOXÍNĂ s. f. substanță toxică produsă de propriul organism. (< fr. autotoxine) Vezi definitia »

lángră s.f. (înv., pop.) 1. zgomot, larmă. 2. haimana, vagabond. 3. flămând, nemâncat. Vezi definitia »

NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste. – Din lat. nebula. Vezi definitia »

EPIDERMOLÍZĂ s. f. sensibilitate a epidermei, prin formarea de bule cu conținut seros. (< fr. épidermolyse) Vezi definitia »