irát (iráturi), s. n. – Venit al domnitorului. Tc. irad (Șeineanu, III, 71; DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

SUPRASTRÁT s. n. totalitatea elementelor dintr-o limbă adăugată după formarea ei, în urma unui contact de bilingvism, foarte strâns, cu altă limbă; superstrat. (< it. soprastrato) Vezi definitia »

RABIÁT, -Ă adj. (rar) furios peste măsură, furibund, turbat. (< germ. rabiat) Vezi definitia »

COLONÁT s. n. stare de colon¹; formă de organizare socială, spre sfârșitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai strânsă a colonilor¹ de pământul pe care îl munceau și pentru care plăteau dijmă și prestau corvezi. (<lat. colonatus, fr. colonat) Vezi definitia »

IMPALUDÁT, -Ă adj. atins de paludism. (< fr. impaludé) Vezi definitia »