fâșcâitúră, fâșcâitúri, s.f. (reg.) șuierătură, fluierătură. Vezi definitia »

pahúță, pahúțe, s.f. (reg.) pală (pahă, palhă) mică de fân, de iarbă. Vezi definitia »

STÓLĂ¹ s. f. 1. rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. (< it., fr., lat. stola) Vezi definitia »

GLIPTOGENÉZĂ s. f. (Geol.) Proces de nivelare a scoarței Pământului sub acțiunea agenților externi. – Din fr. glyptogenèse. Vezi definitia »

MONOCÓCĂ s. f. construcție (celulă sau fuzelaj, șasiu de automobil etc.) care formează un bloc. (< fr. monocoque) Vezi definitia »