măselaríță s.f. (pop.) 1. plantă erbacee otrăvitoare cu flori galbene pătate cu violet; semințele și frunzele sunt folosite de popor contra durerilor de măsele. 2. măseaua coasei. 3. forță. Vezi definitia »

toáipă (-pe), s. f. – Teslă, bardă. Origine necunoscută. În Mold. Vezi definitia »

UNGHIÚȚĂ, unghiuțe, s. f. Diminutiv al lui unghie; unghioară, unghișoară. [Pr.: -ghi-u-] – Unghie + suf. -uță. Vezi definitia »

FILÁNDRĂ s.f. Pată opacă în masa sticlei, rezultată din turnare. [< fr. filandre]. Vezi definitia »

șấtiță, șấtițe, s.f. (reg.) vas de bucătărie. Vezi definitia »