MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus]. Vezi definitia »

BARORECEPTÓR s.m. Terminație nervoasă sensibilă la variațiile presiunii sanguine; presoreceptor. [Var. baroceptor s.m. / < fr. barorécepteur]. Vezi definitia »

AGITATÓR s.n. 1. Dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor sau la activarea transmiterii de căldură. 2. Dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material pentru a ieși mai ușor printr-un orificiu. [Cf. fr. agitateur]. Vezi definitia »

PLANTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. cel care se ocupă de plantarea răsadurilor, a viței de vie etc. 2. proprietar al unei plantații (2). II. s. n. unealtă baston, la săparea gropilor în care se introduc puieții. ◊ utilaj pentru plantarea mecanizată a minelor. III. s. f. mașină de plantat. (< planta + -tor) Vezi definitia »

BULZIȘÓR, bulzișori, s. m. Diminutiv al lui bulz. Vezi definitia »