OCULTÁȚIE s.f. 1. Eclipsare temporară a unui astru, datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator. 2. (Mar.) Acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. [Gen. -iei, var. ocultațiune s.f. / < fr. occultation, lat. occultatio]. Vezi definitia »

SUFÚZIE s.f. v. sufuziune. Vezi definitia »

SURESCITÁȚIE s.f. Surescitare. [Gen -iei, var. surexcitație s.f. / cf. fr. surexcitation]. Vezi definitia »

tizotropíe (-zo-tro-) s. f., art. tizotropía, g.-d. tizotropíi, art. tizotropíei Vezi definitia »

RESCÍZIE s.f. v. resciziune. Vezi definitia »