Definita cuvantului ocupație
OCUPÁȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ocupație
amfimixie s.f.Tip de inmultire in care zigotul se formeaza dupa unirea gametilor de sex contrar.-Din fr,amphmixie. Vezi definitia »
múmie (mumíi), s. f. – Cadavru conservat. It. mummia, fr. momie, de unde și accentul dublu. – Der. mumifica, vb., din fr. momifier. Vezi definitia »
FILATELÍE s.f. Colecționare de timbre și de mărci poștale. [Gen. -iei. / < fr. philatélie, cf. gr. philein – a iubi, ateleia – taxă de transport]. Vezi definitia »
SINOVECTOMÍE s.f. (Med.) Excizie chirurgicală a sinovialei unei articulații. [Gen. -iei. / < fr. synovectomie]. Vezi definitia »
AMPELOTERAPÍE s.f. (Med.) Cură de struguri. [< fr. ampélothérapie, cf. gr. ampelos – viță, therapeia – tratament]. Vezi definitia »