Definita cuvantului ocurență
OCURÉNȚĂ s.f. Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ocurență
BAROFORÉZĂ s.f. Difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației. [Cf. gr. barys – greu, phoresis – împrăștiere]. Vezi definitia »
SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (Bot.: reg.) Porumbă1. – Et. nec. Vezi definitia »
NETOLERÁNȚĂ s. f. v. INTOLERANȚĂ (1). Lipsă de toleranță, de îngăduință; neîngăduință, netoleranță. [DEX '98] Vezi definitia »
ALOPSIHÓZĂ s. f. psihoză caracterizată prin tulburări în perceperea fenomenelor exterioare bolnavului. (< fr. allopsychose) Vezi definitia »
ORTOGENÉZĂ s. f. serie de variații care, în evoluția speciilor animale și vegetale, se produc în același sens. (< fr. orthogenèse) Vezi definitia »