Definita cuvantului ocurență
OCURÉNȚĂ s.f. Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ocurență
HOLOFRÁZĂ s. f. (în unele limbi) frază exprimată printr-un singur cuvânt. (< fr. holophrase) Vezi definitia »
ODONTOLÍZĂ s. f. proces de eroziune a dinților. (< fr. odontolyse) Vezi definitia »
PLÁTCĂ2, plătci, s. f. Partea de sus a unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unei bluze etc., croită separat de rest și de care se prinde gulerul. – Din rus. platka. Vezi definitia »
măgăreață, măgărețe s. f. (deț.) 1. dispozitiv pe principiul scripeților cu ajutorul căruia se transmit de la o celulă la alta diferite obiecte. 2. (prin ext.) obiect transmis prin intermediul acestui dispozitiv. Vezi definitia »
RÓNDĂ2 s. f. cântec vesel, de chef, la care fiecare comesean cântă un cuplet. (< fr. ronde, germ. Ronde) Vezi definitia »