scrombăí, scrombăiésc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălțămintea, a o uza. 2. (despre încălțămintea veche și uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafață o pojghiță de gheață.

Sursa: DAR