RUPTURÍ, rupturesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pronunța (cu greu), întrerupând vorbele. – Din ruptură. Vezi definitia »

suferí (-r, ít), vb. – 1. A suporta, a pătimi. – 2. A tolera, a admite, a susține. – 3. A experimenta. Lat. sŭffĕrre (Pușcariu 1675; REW 8428), cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat., sp. sufrir, port. soffrer. – Der. suferind, adj. (care suferă), după fr. souffrant; suferință, s. f., după fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant); nesuferit, adj. (intolerant). – Din rom. provine bg. din Trans. ssuferi (Miklosich, Bulg., 136). Vezi definitia »

SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti. Vezi definitia »

îndupărí, îndupărésc, vb. IV (reg., înv.) a hrăni bine, a supraalimenta. Vezi definitia »

SPONGIÉRI s.m.pl. Încrengătură de animale nevertebrate, având ca tip buretele; (la sg.) animal din această încrengătură. [Pron. -gi-eri, sg. spongier. / < fr. spongiaires, cf. lat. spongia – burete]. Vezi definitia »