ÍCOS, icose, s. n. Cântare bisericească la slujba utreniei [Acc. și: icós, pl. icoase] – Din ngr. íkos Vezi definitia »

CUVIÓS, -OÁSĂ, cuvioși, -oase. adj. 1. Cucernic, evlavios, pios. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă călugărilor și călugărițelor. ♦ (Substantivat: în religia creștină) Nume dat sfinților proveniți din călugări care nu au fost martiri. 2. (Înv.) Cuviincios (1). [Pr.: -vi-os] – Cuveni + suf. -os. Vezi definitia »

MLĂDIÓS, -OÁSĂ, mlădioși, -oase, adj. 1. Care se îndoaie cu ușurință (fără să se frângă); flexibil, elastic; mlădiat. 2. (Despre ființe, despre corpul lor sau despre parți ale corpului lor) Suplu, zvelt, elastic; cu mișcări grațioase; mlădiu. 3. Fig. (Despre oameni, despre caracterul lor etc.) Care cedează, care se adaptează ușor: maleabil, conciliant. 4. Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cu inflexiuni plăcute; melodios, armonios. [Pr.: -di-os] – Mlădia + suf. -os. Vezi definitia »

PELAGRÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de pelagră. (< fr. pellagreux) Vezi definitia »

BURTICÓS, -OÁSĂ, burticoși, -oase, adj. (Rar) Burtos (2). – Din burtică + suf. -os. Vezi definitia »