ELECTROFORÉZĂ s.f. (Fiz.; med.) Metodă de analiză bazată pe migrarea cu viteză diferită a produșilor chimici în soluții prin care circulă un curent electric. [< fr. électrophorèse]. Vezi definitia »

BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine. Vezi definitia »

CĂPÚTĂ, căpute, s. f. 1. Parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură. 2. Partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii. – Et. nec. Vezi definitia »

ECOSÓNDĂ s. f. sondă electronică cu ecou acustic, în ecolocație; eholot. (< fr. échosonde) Vezi definitia »

CINETÉHNICĂ s. f. mijloace și procedee de înregistrare, prelucrare și redare a unor succesiuni de imagini. (< germ. Kinetechnik) Vezi definitia »