TOALÉTĂ, toalete, s. f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. ◊ Loc. adj. De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). (Concr.) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. (Concr.) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [Pr.: to-a-] – Din fr. toilette. Vezi definitia »

sălbăticitúră, sălbăticitúri, s.f. (reg.) sălbăticiune. Vezi definitia »

Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de fig. Stergatoare de picioare din papura .2.(popular) Fiecare din cele doua pedale asezate in partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul carora se schimba ițele. Vezi definitia »

ORBÍTĂ s. f. 1. traiectorie închisă parcursă de un mobil, de un electron etc. ◊ drum real parcurs de un corp ceresc. 2. fiecare dintre cavitățile osoase ale craniului în care se află ochiul. 3. (fig.) sferă de activitate; zonă de influență exercitată de o persoană etc. (< fr. orbite, lat. orbita) Vezi definitia »

pârciuiálă, pârciuiéli, s.f. (reg.) tunsoare proastă (ca aceea a caprelor); pârciuire. Vezi definitia »