FOFÉLNIȚĂ, fofelnițe, s. f. 1. Fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze. 2. Cuțitul meliței. 3. Fig. Gură (ca organ al vorbirii). – Fofează + suf. -elniță. Cf. vârtelniță. Vezi definitia »

PARÁFĂ s. f. 1. trăsătură sau trăsături cu care se termină de obicei o iscălitură. 2. semnătură prescurtată; pecete cu semnătura cuiva. (< fr. paraphe) Vezi definitia »

LACÉRNĂ s.f. Manta largă deschisă, pe care romanii o purtau peste togă și care se prindea cu o agrafă la gât. [< lat. lacerna, cf. fr. lacerne]. Vezi definitia »

TARTELÉTĂ s. f. tartă mică. (< fr. tartelette) Vezi definitia »

DERMATOMIOZÍTĂ s.f. Dermatită scleroasă, însoțită de degenerarea nesupurativă, cu contractură, a mușchilor striați. [Pron. -mi-o-. / < fr. dermatomyosite, cf. gr. derma – piele, mys – mușchi]. Vezi definitia »