APOSTÁTIC, -Ă adj. de apostat; rebel. (< it. apostatico) Vezi definitia »

ANACRONÍSTIC, -Ă, anacronistici, -ce, adj. (Rar) Anacronic. – Din anacron[ic] + suf. -ist-ic (după caracteristic). Vezi definitia »

ASFÁLTIC, -Ă adj. Care conține, care este impregnat cu asfalt. [< fr. asphaltique]. Vezi definitia »

STÁTNIC, -Ă, statnici, -e, adj. (Reg.; despre plasele de pescuit) Lat, cuprinzător, mare. Vezi definitia »

POSTÉLNIC, postelnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai târziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlnikŭ. Vezi definitia »