corópcă (-ci), s. f. – 1. Ladă de negustor ambulant. – 2. Ramă de fereastră. – 3. Cantitate de 30 de piei tăbăcite. Rus. korobka „ladă” (Cihac, II 73). – Der. coropcar, s. m. (negustor ambulant). Cf. coroagă. Vezi definitia »

vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe Vezi definitia »

ETÚVĂ, etuve, s. f. Aparat metalic, de diferite forme și dimensiuni, folosit pentru sterilizare și deparazitare prin mijloace chimice și fizice. – Din fr. étuve. Vezi definitia »

spoitoreásă, spoitoréasă, s.f. (înv. și reg.) 1. soția spoitorului de căldări. 2. femeie care se ocupă cu spoitul. 3. (art.; reg.) numele unui dans popular, melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

PERIARTRÓZĂ s. f. periartrită. (< fr. périarthrose) Vezi definitia »