hămui, hămuiesc I v. t. (intl.) a aresta; a închide. 2. II v. r. a se căsători. Vezi definitia »

hlăduí, hlăduiésc, vb. IV (reg.) 1. a scăpa teafăr (dintr-o încercare), a se însănătoși. 2. a reuși, a izbuti. 3. a termina, a sfârși. Vezi definitia »

picluí, picluiésc, vb. IV (reg.) a cerne (foarte fin), pentru a obține o făină de calitate superioară. Vezi definitia »

MITUÍ, mituiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. -ui. Vezi definitia »

șfăițuí, șfăițuiésc, vb. IV (reg.) a suda piesele de oțel, prin forjare la cald, fără adaos de material. Vezi definitia »