BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.: despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ◊ Gras, lăbărțat – V. bacceli. Vezi definitia »

SERICÍT s. n. varietate de muscovit în mase fin lamelare sau solzoase, în șisturile cristaline slab metamorfozate sau în rocile eruptive. (< fr. séricite) Vezi definitia »

hoit, hoituri s. n. (peior.) corp, trup. Vezi definitia »

GAMETOFÍT s.n. (Bot.) Plantă care se înmulțește prin gameți. [< fr. gamétophyte, cf. gr. gametes – soț, phyton – plantă]. Vezi definitia »

AȘARÍT, așaríți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice care a dezvoltat sistemul de gândire introdus de Al-Așari (teolog medieval islamic, Basra 873 (4?) – Bagdad 935 (6?)) și care se caracteriza prin alăturarea pozițiilor tradiționaliste sunnite celor raționaliste ale mutaziliților. (din n. pr. Al-Așari) [Brockhaus] Vezi definitia »