DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos) Vezi definitia »

AGÓNIC¹, -Ă adj. Referitor la agonie; [< it. agonale]. Vezi definitia »

OCEÁNIC, -Ă CEA-/ adj. referitor la ocean. ◊ specific regiunilor de uscat din apropierea oceanului. ♦ climă ~ă = climă la marginea continentelor, la latitudine medie, caracterizată prin temperaturi dulci și prin abundența precipitațiilor repartizate pe tot timpul anului. (< fr. océanique, lat. oceanicus) Vezi definitia »

POLICÁRPIC, -Ă adj. (Bot.; despre fructe) Compus din mai multe fructe mai mici; policarp. ♦ (Despre plante) Care înflorește și fructifică de mai multe ori în cursul ciclului de dezvoltare. [< fr. polycarpique, cf. gr. polys – numeros, karpos – fruct]. Vezi definitia »

CONSONÁNTIC, -Ă adj. Referitor la consoane. [< fr. consonantique]. Vezi definitia »