OBSCURANTÍSM s. n. stare de înapoiere culturală. ◊ atitudine ostilă față de răspândirea științei și culturii. (< fr. obscurantisme) Vezi definitia »

OCAZIONALÍSM s. n. Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale și sufletești este voința divinității. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme. Vezi definitia »

PUGILÍSM s.n. Box; pugilistică. [Cf. engl. pugilism]. Vezi definitia »

BIPARTÍSM s. n. formă de guvernământ constituită din două partide politice. (< fr. bipartisme) Vezi definitia »

IMAGÍSM s. n. 1. școală în poezia engleză și americană întemeiată pe cultul exclusivist al imaginii, care pretindea să comunice prin culoare și ritm emoția directă a sensibilității poetului. ◊ curent de avangardă în poezia rusă a anilor postrevoluționari, care concepea poezia ca mijloc gratuit de inventivitate imagistică. 2. preferință pentru imagini, abundență de imagini într-o operă beletristică. (< engl. imagism, fr. imagisme) Vezi definitia »