junigáș, junigáși, s.m. (reg.) tinerel, flăcău. Vezi definitia »

CETÁȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. – Ceată + suf. -aș. Vezi definitia »

BUTÁȘ, butași, s. m. Porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, detașată de la planta-mamă și sădită în pământ, cu scopul de a se înrădăcina și de a forma o plantă nouă. – Comp. magh. bujtás. Vezi definitia »

pîlș (-și), s. m. – Hîrciog (Myoxus avellanarius). – Var. pîs, pîluci. Sl. plŭchŭ (Tiktin; Byck-Graur 27). Vezi definitia »

SINUCIGÁȘ, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a ridicat (sau a încercat să-și ia) viața. [< sine + ucigaș, după fr. suicidé]. Vezi definitia »