PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire. Vezi definitia »

LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium. Vezi definitia »

COMPROMISÓRIU, -IE adj. Care este în legătură cu un compromis. ◊ Judecată compromisorie = judecată pronunțată de arbitri; clauză compromisorie = clauză a unui contract prin care se stipulează că dificultățile care ar putea surveni din executarea lui urmează să fie rezolvate de arbitri. [Pron. -riu. / cf. fr. compromissoire]. Vezi definitia »

HERGHELEGÍU, herghelegii, s. m. Păzitor, îngrijitor al unei herghelii. – Din tc. hergeleci. Vezi definitia »

suprarbitríu s.n. (înv.) superarbitrare. Vezi definitia »