DISTÓRS, -Ă adj. (Rar) Răsucit. [< fr. distors]. Vezi definitia »

SUBÚRS, suburși, s. m. (Constr.) Grindă scurtă de lemn așezată pe babă, sub urșii unui pod de lemn. – Sub¹- + urs. Vezi definitia »

mérs (= plecat) adj., pl. merși; fem. mearsă, pl. merse Vezi definitia »

DISPÉRS, -Ă adj. obținut prin dispersare. ♦ (chim.) sistem ~ = amestec eterogen de mai multe substanțe, dintre care cel puțin una se găsește sub formă de particule foarte fine. (< lat. dispersus) Vezi definitia »

TIRS s.n. 1. Toiag lung cu care era înfățișat zeul Bachus, împodobit cu frunze de iederă și de viță de vie și în vârf cu un con de pin. 2. (Bot.) Inflorescență în formă de con de brad. [Pl. -suri. / < fr. thyrse, lat. thyrsus, gr. thyrsos]. Vezi definitia »