butáș, (-și), s.m. – Lăstar, altoi. Mag. bujtas (Cihac, II, 406), probabil moștenit din cuman butak „ramură”, cf. Bogrea, Dacor., I, 274. – Der. butăși, vb. (a înmulți o plantă prin butași). Vezi definitia »

PĂINJINÍȘ s. n. v. păienjeniș. Vezi definitia »

BICÁȘ s.n (Reg.) Cremene; cuarț. – Magh. béka-só. Vezi definitia »

MĂLĂIÁȘ, mălăiașe, s. n. Diminutiv al lui mălai. – Mălai + suf. -aș. Vezi definitia »

gároș, -ă, gároși, -șe, (reg.; despre animale) pătat pe spinare cu negru, iar pe piept și pe picioare cu roșu ori alb. Vezi definitia »