SILÁBĂ, silabe, s. f. Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort respirator. ◊ Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. ◊ Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din fr. syllabe, lat. syllaba. Vezi definitia »

BROSCÁRIȚĂ, broscarițe, s. f. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee acvatice cu flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse în spice; notătoare (Potamogeton). – Broască + suf. -ariță. Vezi definitia »

BENZIDÍNĂ s.f. Substanță aromatică cristalină, folosită la fabricarea coloranților. (din fr. benzidine) Vezi definitia »

SÁULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită pentru a lega în mod suplimentar diferite obiecte la bordul unei nave. [Pr.: sa-u-] – Et. nec. Vezi definitia »

KANAMICÍNĂ s.f. Antibiotic cu un larg spectru antibacterian. (din fr. kanamycine < neolat. kanamyceticus < atribut al strepromicetei Streptomyces kanamyceticus) Vezi definitia »