pleosc!, interj., s.f. 1. (interj., pop.) cuvânt care redă zgomotul produs de căderea unui corp moale sau de lovirea unui corp moale sau elastic de altul, de căderea apei sau al apei în care cade ceva. 2. (reg.; s.f.; în forma „pleoască”) lovitură dată cu palma. 3. (reg.; s.f., în forma „pleoască”) ciumăfaie (plantă medicinală foarte toxică). Vezi definitia »

nuntésc, -eáscă, adj. (înv.) nupțial, nuntitor, nunțial, nuntelnic. Vezi definitia »

VIZITEÉSC, -EÁSCĂ, viziteești, adj. (Rar) Care aparține vizitiului, privitor la vizitiu. – Din vizitiu + suf. -esc. Vezi definitia »

GROTÉSC, -Ă, grotești, adj., GROTÉSC s. n. 1. Adj. Care este de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios; ridicol, burlesc; bizar. ◊ (Substantivat, n.) Grotescul unei situații. ♦ (Substantivat, n.) Categorie, ipostază estetică reflectând realitatea în forme fantastice, bizare, disproporționate, caricaturale. 2. S. n. Corp de literă de tipar fără piciorușe, format din arce și segmente de dreaptă de aceeași grosime. – Din fr. grotesque. Vezi definitia »

NOVĂCÉSC, -EÁSCĂ, novăcești, adj. (Pop.) Care aparține novacilor, care se referă la novaci; de uriaș, de voinic. – Novac + suf. -esc. Vezi definitia »