DISJÚNCȚIE s.f. (Rar) Despărțire, separare; diastază (2) [în DN]. ♦ Asindet. ♦ (Log.) Relație logică între două enunțuri; conectiv. [Gen. -iei, var. disjuncțiune s.f. / < lat. disiunctio, cf. fr. disjonction]. Vezi definitia »

PAHIDERMÍE, pahidermii, s. f. (Med.) Îngroșare anormală a pielii. [Var.: pachidermíe s. f.] – Din fr. pachydermie. Vezi definitia »

BLAGOVEȘTÉNIE s. f. (Pop.) Bunavestire. – Din sl. blagovĕštenije. Vezi definitia »

MACROMETEOROLOGÍE s. f. studiu al proceselor și fenomenelor meteorologice la scară planetară, a unor regiuni foarte întinse. (< fr. macrométéorologie) Vezi definitia »

REDÚCȚIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie în mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestră, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 4. operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumătate a numărului de cromozomi în cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul căruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevăr. (< fr. réduction, lat. reductio) Vezi definitia »