VORNICÍE s. f. (Înv.) 1. Demnitate, rang, funcție de vornic (1). ♦ Localul în care vornicul își exercita funcția. 2. Funcția de primar la sat. ♦ Localul primăriei. – Vornic + suf. -ie. Vezi definitia »

STÁNȚIE, stanții, s. f. (Reg.) 1. Căpiță de coceni (de porumb); stog, claie. 2. Magazie mică; prăvălioară. Vezi definitia »

TELERADIOCINEMATOGRAFÍE s. f. aplicare a televiziunii la radiocinematografie. (< fr. téléradiocinématographie) Vezi definitia »

ANDROGENÍE s. f. androgeneză (1). (< fr. androgénie) Vezi definitia »

ISIHÍE s. f. stare de liniște, contemplație, extaz, iluminare. (< gr. hesykhia) Vezi definitia »