ABSTINÉNȚĂ s.f. Faptul de a-și impune anumite restricții; abținere de la anumite excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinence, lat. abstinentia]. Vezi definitia »

RINOCONIÓZĂ s. f. leziune a rinofaringelui, provocată de praf. (< fr. rhinoconiose) Vezi definitia »

AFÚRCĂ, afurci, s. f. Ansamblu de manevre și de cabluri folosite la afurcarea unei nave. – Din afurca (derivat regresiv). Vezi definitia »

MEDALÍSTICĂ s. f. Ramură a numismaticii care se ocupă cu studierea și colecționarea medaliilor. – Medalist + suf. -ică. Vezi definitia »

VOCÁLĂ, vocale, s. f. (Fon.) Sunet al vorbirii la a cărui emitere curentul de aer sonor iese liber prin canalul fonator, fără să întâlnească nici un obstacol; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. ◊ Vocală neutră = structură vocalică ce se caracterizează prin formanți situați la 500 Hz, 1500 Hz, 2500 Hz. – Din lat. vocalis, germ. Vokal. Vezi definitia »