MINÚȚIE s. f. minuțiozitate. (< fr. minutie) Vezi definitia »

ISTORIOGRAFÍE s. f. 1. știință auxiliară a istoriei care studiază dezvoltarea cunoștințelor, perfecționarea metodelor de cercetare, scrierile istorice, știința istoriei (2). 2. totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau epocă; totalitatea lucrărilor istorice referitoare la o problemă. (< fr. historiographie) Vezi definitia »

PEROMELÍE s. f. anomalie congenitală la care extremitățile se termină în bont, prin reducerea oaselor mâinii sau piciorului. (< fr. péromélie) Vezi definitia »

ISPRĂVÉNIE, isprăvenii, s. f. (Pop.) Terminare, încheiere, sfârșit. – Din isprăvi + suf. -enie. Vezi definitia »

ACHEIRÍE s. f. lipsa congenitală a mâinilor. (< engl. acheiria) Vezi definitia »