PISĂLOGEÁLĂ, pisălogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a pisălogi; vorbire care plictisește, sâcâială, cicăleală. – Pisălogi + suf. -eală. Vezi definitia »

MICROCITÓZĂ s.f. (Med.) Prezență crescută a microcitelor în sânge. [< fr. microcytose]. Vezi definitia »

VULTURÍCĂ, vulturici, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu flori galbene-purpurii, cu tulpina fără frunze sau cu frunze mici, acoperite cu peri lungi (Hieracium pilosella). – Vultur + suf. -ică. Vezi definitia »

OTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a urechii. [< fr. otite, cf. gr. ous – ureche]. Vezi definitia »

CALCULÓZĂ s.f. Boală produsă de prezența calculilor în anumite organe; litiază. [Cf. fr. calculose]. Vezi definitia »