MEDITÁȚIE, meditații, s. f. 1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecție. 2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecții despre condiția umană. 3. Pregătire a lecțiilor, a examenelor cu un meditator; lecție particulară dată de un meditator; preparator (3). ◊ (Sală de) meditație = sală într-un internat unde elevii își pregătesc lecțiile. ♦ Perioadă de timp, în afara orelor de curs, în care elevii (dintr-un internat) își pregătesc temele. – Din lat. meditatio, fr. méditation. Vezi definitia »

FARMACOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază natura, clasificarea și acțiunea terapeutică a medicamentelor. [Gen. -iei. [< fr. pharmacologie, cf. gr. pharmakon – remediu, logos – studiu]. Vezi definitia »

EXHUMÁȚIE s. f. exhumare. (< fr. exhumation) Vezi definitia »

INSOMNÍE, insomnii, s. f. Tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos somn-veghe, care se manifestă prin lipsă de somn sau prin reducerea duratei și a profunzimii somnului și care este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze etc. – Din fr. insomnie. Vezi definitia »

HÁTIE, hatii, s. f. (Reg.) Îngrămădire de nuiele, pietre, bolovani etc. executată pentru a amenaja cursul unei ape sau pentru a stăvili revărsarea ei. – Hat + suf. -ie. Vezi definitia »