READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re¹- + aduce. Vezi definitia »

in núce (lat.) loc. adj., loc. adv Vezi definitia »

CÍNSPREZECE num. card. v. cincisprezece. Vezi definitia »

a face (pe cineva) marț expr. 1. a învinge (pe cineva) la jocul de table, fără ca adversarul să aibă vreo piesă scoasă la terminarea jocului. 2. a surclasa / a învinge (pe cineva) fără drept de apel; a dovedi o superioritate covârșitoare asupra unui rival. Vezi definitia »

a face (cuiva) ochi dulci expr. a încerca să cucerească (pe cineva). Vezi definitia »