RELATIVITÁTE s. f. 1. faptul de a fi relativ; relativism (2). 2. proprietate a fenomenelor, a mărimilor fizice de a depinde de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate. ♦ teoria ~ății = teorie fizică potrivit căreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică cu cât vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii în vid. (< fr. relativité) Vezi definitia »

PERMÍTE vb. I. tr. a îngădui, a încuviința, a da voie. II. refl. a-și lua libertatea, a-și îngădui. (< lat. permittere, după fr. permettre) Vezi definitia »

METAFÍTE s.f. pl. Încrengătură care cuprinde plantele pluricelulare; (la sg.) plantă din această încrengătură. [Sg. metafită. / < fr. métaphytes, cf. gr. meta – după, phyton – plantă]. Vezi definitia »

este acea solutie care iese din fund Vezi definitia »

OȚIOZITÁTE s. f. caracter oțios. (< lat. otiositas) Vezi definitia »