INTERVENÍ vb. intr. 1. a lua parte la ceva, a intra în acțiune; a intra în vorbă. ◊ a face o mediație, un demers în favoarea cuiva; (peior.) a stărui pe lângă o persoană influentă spre a obține ceva în favoarea cuiva. 2. a se întâmpla, a surveni, a se ivi. (< fr. intervenir, lat. intervenire) Vezi definitia »

CONCENÍ, concenesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A nimici, a prăpădi. – Slav (v. sl. koničati). Vezi definitia »

UNI¹- Element de compunere care înseamnă „unul singur” și care servește la formarea unor adjective și a unor substantive. – Din fr. uní-. Vezi definitia »

MANI s. m. pl. Nume dat în mitologia romanilor și a vechilor popoare italice sufletelor morților, considerate zei ocrotitori ai căminului. – Din lat. manes, -ium. Vezi definitia »

OMNI- elem. „tot, totalitate”, „pretutindeni”. (< fr. omni-, cf. lat. omnis) Vezi definitia »